Mă uitam zilele trecute la un filmuleț cu Jordan Peterson și în el discuta despre camuflarea în turmă a oamenilor. Se pare că oamenii sănătoși și mulțumiți stau în mijlocul turmei în timp ce oamenii pe post de momeală pentru prădători stau pe la marginea turmei. Omul ne recomanda să ne camuflăm pentru a nu atrage atenția prădătorilor. M-am gândit la diverse exemple de oameni diferiți și mi-am dat seama că unii dintre aceștia se bucură de succes.
Apoi m-am gândit la mine (me, me, me) și mi-am dat seama că nu m-am camuflat o viață întreagă. Însuși faptul că am un blog prin care dau din casă atestă acest lucru. Și am început să mă gândesc la reacția celor din jurul meu la mine. Se prea poate să fi fost una de umor agresiv cauzat de invidie sau dispreț. Umor agresiv la nesfârșit ca să scoată o reacție emoțională de la mine, să vadă că mă doare disprețul lor. Această reacție emoțională nu mai are cum să se producă pentru că am deja o vârstă și nu mai merge cu împunsături de liceu. Deși am ajuns la nivelul lui Fuego la încasat injurii mă gândesc că faptul că acești oameni discută despre mine dovadă a faptului că ei nu au o viață, ceva productiv de făcut, un țel, relații normale etc. Adică sunt niște frustrați care o ard aiurea pe Internet și joacă un joc înțeles doar de ei.
Mă bucur că sunt diferit. Mă bucur că am atras atenția prădătorilor. Mă bucur că am ajuns faimos pe spinarea celor care nu au ce face cu viața lor. Mă bucur că sunt urmărit, analizat, discutat și uitat. Mă bucur că nu sunt suficient de deștept pentru unii și că sinceritatea mea atinge patologicul. Mă bucur că am descoperit că toleranța este o valoare de mult uitată în lumea de astăzi. În mare mă bucur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.