Despre succes

Zilele trecute primesc un e-mail de la colegi în care se întrebau ce am realizat recent. Păi, nu mare lucru. Am realizat că reușesc să-mi țin boala sub control. Îmi respect tratamentul, îmi iau medicamentele. Am realizat că nu am ce căuta la locul acesta de muncă. Am fost făcut actor profesionist de către o colegă, ce mama ăsii. În plus aceeași colegă tot bagă apropouri în legătură cu mine și un alt coleg. E o fraieră care mă urăște și nu știe cum să mă mai joace pe degete. E de o răutate ieșită din comun și de o ignoranță crasă. Poate să moară unul lângă ea și ea să continue să râdă. Dar ea nu se vede. Se simte grozav în pielea ei și e mândră de talentele ei. Toți zic despre ea că e onestă când ea de fapt e o manipulatoare de soi. Așa că printre realizările mele trec și faptul că o suport pe ea și pe niște colegi care nu mă bagă în seamă din diverse motive. Mai am realizat că pun presiune pe mine să fiu fericit și apoi va veni și succesul. În ultimul an mi-am mai luat un certificat, m-am mai uitat pe niște cursuri și cam atât. Nu știu ce mari realizări aș putea avea. Probabil să-mi setez să fiu printre cititorii de top pe Goodreads. Altfel, nu mă văd escaladând munți, participând la curse de rezistență, salvând vieți sau reluând facultatea. Realizările mele se centrează în zona sănătății fizice și mentale. Nu am succes, acesta-i adevărul. Și nu cred că vreau succes. Vreau o viață liniștită cu o mână de prieteni buni, cu membrii familiei aproape și suficienți bani să trăiesc de pe o zi pe alta. Nu cred că cer prea mult.