vineri, 21 februarie 2020

Viața ușoară de până acum

Viața mea e formată din mai multe cicluri: copilărie fericită, adolescență nu prea fericită, tinerețe timpurie fericită, tinerețe nu prea fericită, maturitate nu prea fericită. Nu prea am avut probleme de-a lungul timpului, ceea ce mă face un norocos. De dat am dat-o în bară de mai multe ori, dar mi-am revenit. Acum viața mea e ca în filmele cu tâmpiți. Parcă aș fi în Zona Crepusculară unde nu se întâmplă prea multe lucruri normale. Nu-mi pierd timpul să înțeleg cele prin care trec le iau așa cum sunt și trec peste ele cu sprijinul familiei. Mă gândesc că particip într-un fel de experiment bizar și mi se pune la îndoiala strategia de viață. Eu nu știam că trebuie să ai valori, principii, strategie pentru a-ți trăi viața. Credeam că e de ajuns să trăiești și să-i lași și pe alții să trăiască. Naivitatea mea m-a făcut să am încredere în oameni care nu erau buni pentru mine și să intru în bucluc. Nu-mi pare rău. Poate e mai bine așa. Un fel de test de creativitate: cum te scoți singur din ahat? 

În mare am avut o viață ușoară pentru că nu mi-am asumat prea multe responsabilități. Discriminez când vine vorba de ele, le aleg pe cele menite să mă facă mulțumit: un loc de muncă stabil e un exemplu. Nu mi-e frică de responsabilități, ci le analizez gândindu-mă dacă mă ajută cu ceva. Dacă pot să le pasez altcuiva o fac. Probabil nu sunt interesat să joc un joc al puterii personale. 

Țara arde și baba se piaptănă în cazul meu. Nu mă interesează viețile celorlalți cum nu mă mai interesează viața mea. Ce-o fi o fi. E fain să predai hățurile unei puteri superioare și să ai încredere că totul va fi bine la final. Și aseară când stăteam în coconul meu m-a cuprins o stare de mulțumire sufletească, de pace mintală pe care nu am mai avut-o de mult timp. Am realizat că am făcut tot ce mi-am propus până acum și asta e tot ce contează. Probabil voi face istorie sau voi muri singur. Probabil voi pierde multe la viața mea. Dar iau totul ca pe o oportunitate de învățare. Ce am învățat de ieri și până azi? Să nu mă grăbesc. Ce am învățat la viața mea? Să nu dau oamenilor prea multe detalii despre mine. Oamenii sunt animale teritoriale. Vor bani, vor putere, vor luptă. Așa că stau deoparte, îmi observ viața ca pe un spectacol și las totul să curgă și nu vorbesc prea mult. Că mi-au furat viața e treaba lor. Poate vor face ceva din ea. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.