Am citit că timiditatea este definită ca frica de a fi umilit în situații sociale. Eu mă declar timid de când mă știu. Îmi este greu să comunic cu străinii și nu mă bag în seamă prea mult. Pe social media sunt mai dezinvolt deoarece știu să mă exprim bine în scris. Ei, zilele acestea am primit pentru a treia oară în viața mea mesajul don't be shy.
Nu înțeleg care-i problema cu oamenii timizi. Rănesc pe careva? Pun bețe în roate? Umilesc pe alții? Răspunsul este nu. Mai degrabă stau în banca lor și așteaptă, uneori o veșnicie, să fie abordați. În aceste condiții cine ești tu să-mi spui mie să nu fiu timid? Mie îmi plac oamenii timizi. Au acel ceva care îi face atrăgători, o vulnerabilitate care te invită să fii blând cu ei. De fiecare dată când văd un timid crește inima în mine. Unde mai pui că dacă ai răbdare cu ei se deschid și descoperi niște minți și suflete minunate.
Nu pot spune despre timizi că sunt complexați. Nu-i văd ca fiind violenți. Poate mă înșel. Îi văd ca pe niște ființe fascinante și mi-ar face plăcere să întâlnesc echivalentul meu masculin. S-ar lega o prietenie pe cinste. Până atunci poate lumea învață să tolereze timizii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.