Mai e mult?

Au trecut câteva săptămâni bune de când am început munca de acasă și perioada de izolare la domiciliu. După cele spuse de un psiholog cei care nu se simt anxioși sau înfricați în această perioadă vor suferi de depresie de aceea. Și fix asta s-a întâmplat. Dorm din ce în ce mai mult, mă trezesc năuc. Plâng ziua în amiaza mare. Mănânc ca modalitate de a-mi masca frustrările. Nu fac nimic care să-mi dea plăcere. Mă înec în cafea și fumez țigară după țigară. Orice să scap de sentimentul de blocaj pe care îl am. O zi întreagă în casă fără contact uman e greu de suportat. Da. Da. The snowflake generation has spoken. Partea bună este că nu-mi mai fac griji cu privire la virus și familia mea. Ce o fi o fi. Dacă dă virusul în noi cimitirul e aproape. Yay.