Educație nonformală pe pâine

Pe vremea când eram la facultate era moda educației nonformale. Niște training-uri pe diverse teme sprijinite de ANPCDEFP și niște bani pentru proiecte pentru cei care erau dispuși să mai lase morala și să-și facă rost de un calculator nou pe bani publici. Eu am nimerit din curiozitate în acest univers. M-am dus la o organizație de tineri din Iași (ASFI) și le-am spus direct că vreau să fac o lucrare de disertație pe tema Tineret în Acțiune. Cel mai probabil această organizație era certată cu legea deoarece nu m-au acceptat în rândul lor. Cred că în organizație erau membri muritori de foame care depindeau de banii publici, banii pe proiectele Tineret in Acțiune. După cum am mai scris viața într-o organizație de tineret este una de tot ahatul. Ai pe cei sus puși și pe restul care îi pupă în und pe cei sus puși. Și bătăi între organizații. Și furt de idei pentru că hell, why not? Adică lene intelectuală și prostie. 

Am participat și la training-uri Tineret în Acțiune susținute de trainerii ANPCDEFP. În mare niște training-uri organizate pentru adulți cu minți de copil. Niște joculețe de reflexe, de autocunoaștere, de inteligență emoțională, un mini-proiect să vadă ce rol îți asumi și dacă preiei inițiativa, totul făcut în așa fel încât să dea în vileag un anumit profil. Cei care aveau respectivul profil erau aleși. Pentru ce, racul știe. Din câte mi-am dat seama toți se plictiseau în timpul training-ului și abia îi mai puteai ține în frâu. Toți în toate părțile. 

Ce am observat la ANPCDEFP e faptul că finanțează proiecte lipsite de creativitate sau idei furate. Și când ideea vine cu un titlu de proiect ce conține un semn de exclamare în titlu parcă s-ar deschide Cerurile, atât e de frumos și creativ și inovativ și pozitiv. Bani se dau tot pe cunoștințe și faza e că poți intra la închisoare dacă nu-i folosești cum trebuie. Eu nu am aplicat cu un proiect deoarece nu mi-am dorit această responsabilitate. Dar a fost fun să-mi dau seama că toți muritorii de foame și nu numai ei trag din respectivii bani publici ca din pușculița alor lor. Ce atitudine pozitivă. Câtă creativitate. 

Ca un fapt divers când m-am înscris pe platforma ANPCDEFP cu pseudonimul taplogodit am primit mesaj de la o duduie pierdută în spațiu să mi-l schimb deoarece bla bla bla. Adică fix atitudinea de prost neutut care-l ute grija. Românism din ăsta de pe vremea lui Ceașcă. N-am mai stat să-i explic ce și cum că nu avea rost. Și cred că așa-i întreaga organizație. Niște fraieri care fură ideile celor mai fraieri ca ei și supraviețuiesc. Creativi nu se pot numi că-s prea proști să fie creativi. Nu mai zic că nu pot recunoaște adevărata creativitate. 

Am participat și ca translator la un schimb de tineri, un proiect Tineret in Acțiune. Pe lângă faptul că în raportul proiectului una dintre traineri a scris ca nu am tradus bine, am asistat la atâta prostie cât pentru o viață. Niște oameni de tot ahatul adunați împreună să bea și să mănânce și să se plimbe și cică să învețe despre Uniunea Europeană prin intermediul unor joculețe. Un proiect cu recenzii slabe din partea participanților. Un proiect ca o glumă proastă, o cireașă peste colivă. 

În mare m-am lămurit cu lumea educației non-formale. O lume de corupți și asta. Ca de fapt totul în România.