Sunt suficient de deștept ca să știu că sunt prost?

De-a lungul vieții mi s-a spus că sunt deștept. Foarte deștept chiar. Apoi foarte deșteptul s-a transformat în isteț. Probabil persoana care mi-a făcut complimentul s-a uitat la rezultatele mele și a concluzionat că un om deștept nu trăiește așa. Eu am fost convins întreaga viață că sunt deștept din cauza notelor pe care le luam la școală. Acum realizez că notele mari nu înseamnă inteligență, ci doar abilitatea de a te plia pe anumite subiecte. După ce am terminat facultatea am dat peste efectul Dunning Kruger. Conform psihologiei oamenii proști nu știu că sunt proști, ci se supraestimează. 

Să vedem cum stau eu. Am avut perioade în viața mea când am crezut că sunt prost? Da. Deci poate efectul respectiv nu se aplică și în cazul meu. Definiția unui om deștept este aceea a unui om care reușește să-și atingă scopurile folosindu-se de ceea ce are la dispoziție. Mi-am atins scopurile? Nu pe toate. Deci nu sunt un om deștept. Am relații satisfăcătoare cu oameni deștepți? Nu. Am un loc de muncă care să mă stimuleze intelectual? Nu. Învăț ceva nou zilnic? Nu. Fac sport? Nu. Mănânc sănătos? Nu. Deci nu sunt un om deștept. Și uite așa îmi fac sânge rău și mă devalorizez în fiecare zi. Unii ar spune că am probleme cu stima de sine. Îmi este greu să-mi accept punctele tari. Poate. Sau poate am suficientă stimă de sine. Poate îmi cunosc slăbiciunile și încerc să mi le corectez: un indiciu a unei stime de sine ridicate.