Sistemul de învățământ românesc sau uite cum trece ca gâsca prin apă

Nu am vrut să merg la școală. Și acum țin minte cum am plâns când ai mei mi-au spus că trebuie să merg la școală. Dacă ar fi fost după mine aș fi rămas în universul jocului cu săniuș și cărți de povești nemuritoare. Uite-mă, însă, în clasa întâi cu o mulțime de colegi și o învățătoare care m-a dat drept exemplu deoarece știam să citesc. Din acel moment mi-am dat seama că era care pe care în sistemul în care intrasem. De învățat învățam folosindu-mă de memoria mea foarte bună la data respectivă. Învățătoarea era însă îngrijorată pentru că nu vorbeam. 

Am trecut de primele patru clase cu brio și cu sechele de la atâtea probleme cu segmente. Colegii nu se băgau peste mine, dar le simțeam invidia. În clasa a cincea când am intrat la unul dintre cele mai bune licee din oraș învățătoarea a întrebat-o pe mama dacă mă dăduse la pregătire. Se pare că nu știa ce copil avea la ușă. 

În gimnaziu am stat din nou cu burta pe carte. Eram un tocilar care învăța lecția, împușca nota, apoi lua premiu. Din nou invidie cât cuprinde și concurență. De reținut n-am reținut mare lucru din timpul acelor ani. Am început germana în clasa a șasea și mai țin minte niște gramatică. În rest toată matematica, latina și gramatica limbii române s-au pierdut pe drum. 

În liceu am fost din nou copil bun. Învățam mecanic, fără tragere de inimă. Notele au fost bune, dar nu excepționale. Obosisem să fac concurență și m-am concentrat pe limba engleză. Și acum știu engleza deoarece am avut timp să o bătătoresc în particular. Am fost și la pregătire și am luat BAC-ul cu note bune. 

În facultate am făcut prăpăd. Nu mă duceam la cursuri deoarece nu vroiam să mă duc la cursuri. Singur examen de care sunt mândră a fost cel de la Technologia Informației. În rest note de trecere și o notă de you'll do la absolvire. 

Ceea ce caracterizează sistemul de învățământ românesc este predarea unor informații uitate de lume și memorarea respectivelor informații. Primești note bune dacă știi să reproduci informația, nu să o înțelegi. Spiritul critic este anihilat, creativitatea e dată pe ușă afară. Și uite așa după douăzeci de ani de învățat nu știu o boabă de limbi străine, matematică sau economie. Sunt praf la aceste capitole dar am ieșit un soldățel adorabil. Ce-mi spui aia fac. Mi s-a inoculat ideea că autoritatea are întotdeauna dreptate. Și ideea că nu sunt importantă. Spirit critic nu am pentru că nu ni s-a predat vreau curs de gândire critică. Nu știu ce carieră să-mi aleg drept urmare mă las dus de val. E un sistem care predă teorie, dar nu se centrează pe elev/student. Niște ore de practică în facultate nu înseamnă nimic.

Am văzut că lucrurile au început să se schimbe în facultăți. E colaborare între ele și agenții economici, ceea ce mă bucură. Totuși aceste facultăți ar trebui să-și implice mai mult studenții asigurându-le un portofoliu de proiecte prin care să demonstreze angajatorilor că au experiență. Sper să se implementeze acest lucru și la noi. Până ce preluăm modelul finlandez să vedem ce poate fi îmbunătățit la cel românesc. 

Hai eliberare.