Popor ce suferă de indiferență

S-a schimbat poporul român. Nu mai e ca în anii monarhiei. Acum vrem toți să fim ca occidentalii, trăim după regulile americanilor. Vrem toți succes, bani, lucruri. Suntem ahtiați după bani. Nu mai stăm de vorbă ca oamenii. Stăm pe Internet, postăm de zor, comentăm cu oftică. Ne doare că ne conduc niște incompetenți? Aș, ne place. Noi să fim sănătoși, noi să avem bani și om trece prin toate. Suferim de indiferență. Dacă un om e bătut în plină stradă, stăm și ne uităm ca la spectacol. Nu se bagă nimeni că nu-i treaba lor, nu știu ce-i între ei, prostul moare de grija altuia. Ne îngrămădim în mall-uri și supermarket-uri. Suntem consumatori prin excelență. Mâncare, multă mâncare și țoale, multe țoale. Mașini de lux, bijuterii, lenjerie de marcă. Să avem cât mai mult, poate ne-om umple golul sufletesc. Stăm la știri anesteziați. Puțin ne pasă de suferința altuia, ne uităm ca la Zoo să pierdem timpul și să ne bucurăm că noi o ducem mai bine. Ieșim la grătare, ne distrăm, facem mizerie, nu strângem după noi. Avem lacuri pline de mizerie, păduri pline de mizerie, ni se rupe. Ni se taie pădurile, ni se rupe. Ce nevoie avem de păduri? S-au înmulțit cazurile de violență față de animale și oameni, iarăși ni se rupe. Bine că suntem noi ok. Nouă n-o să ni se întâmple niciodată așa ceva. Facem glume cu handicapați și nebuni că suntem noi nemuritori și oamenii slabi merită să moară. Empatie de australopitec. Plătim taxe ca proștii, spitalele sunt praf, trenurile n-au vagoane, autostrăzi nu avem. Ne dăm mari că suntem deștepți când țara se năruie. Ne dăm patrioți când mai câștigă unul un turneu de tenis. Ne dăm mari la volan și ajungem în copaci. Înjurăm, ne batem, ne scuipăm, ne invidiem. Să moară capra vecinului. Ne luăm după aparențe, ne ghidăm după clișee, ne pierdem tradițiile și ne pupăm cu spor de Sf. Valentin. Ne urmărim pe Internet să vedem ce mai facem, telefonul e noua noastră jucărie, stăm cu capul în calculator toată ziua, ne prefacem că avem vieți frumoase și fericite, ne batem în atitudine pozitivă și comunități și alte ahaturi importate. Zâmbim nervos, ne petrecem tinerețea în joburi de ahat, ne umilim să trăim, normalizăm abuzurile, stăm cu capul plecat în fața funcționarilor, dăm șpagă să trăim bine, ne urâm pe noi și între noi. Suntem individualiști acum, am pierdut sentimentul de obște, fiecare pentru el. Nu facem bine în jur, ni se spune că secretul este să slujești alți oameni, noi nu ascultăm. Fiecare face cum îl taie capul. Avem legi, nu le respectăm. Avem bogății naturale, le vindem pe degeaba. Vindem pământ să trăim, țara devine colonie, ni se rupe. Suntem sclavi la stăpân și noi nu vedem. Plecăm în străinătate când ne ajunge cuțitul la os poate om da de mai bine. Nu dăm de mai bine. Nu avem curaj să ne unim și să schimbăm ceva în țara noastră. Nu știm ce-i binele, ne-am obișnuit cu răul. Dar ce zic eu aici? Românii nu se mai trezesc. Ei vor să doarmă liniștiți. Să schimbe Mântuitorul ceva.