M-am apucat să învăț spaniolă de unul singur. În cazul în care voi avea nevoie de ea la un loc de muncă. Când colo, ce să vezi? Nu învăț nimic, îmi trec cuvintele prin cap și apoi dispar în ceață, nu se lipește nicio informație de mine. Și cum stăteam și mă miram mi-am adus aminte cum am învățat engleza. Pe de rost, prin repetiție ore întregi. Deci acum sunt prea leneș ca să învăț. O altă explicație ar fi faptul că mă consider prea bătrân pentru a învăța, cred că faza cu învățatul se termină când termini școala sau cred că mă descurc doar cu engleza cum s-au descurcat și alții. Din păcate se pare că trăiesc în denial: acum se caută și câte trei limbi străine simultan, competiția e acerbă și eu trebuie să tocesc dacă vreau să am o șansă la un loc de muncă. Așa că va fi toceală ca pe vremuri și să vedem ce voi reuși să învăț. Oricum am observat o schimbare în personalitatea mea. Pe vremuri eram mai conștiincios, mă țineam de carte, speram că mă voi alege cu ceva de pe urma ei. Acum când văd că nu contează atât de mult precum o relație am lăsat-o mai moale cu învățatul. În mare mi-am dat seama cum au unii succes: identifică oportunitățile din piață, se axează pe ele și au succes. Se caută penetration tester? Mă pun și învăț pe Cybrary și iau postul. Se caută Data Analyst? Mă pun și învăț pe Cognitive Class și iau postul. Se caută Content Editor? HubSpot, nene. Ați înțeles care e ideea. Locuri de muncă puține luate doar de personal care știe pe cineva sau poate identifica și se poate plia pe oportunități.
Hai eliberare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.