Interviul de angajare ideal

Sunt în căutarea unui nou loc de muncă. Am aplicat la Amazon și am dat un interviu online. Ei, a fost cel mai greu interviu din viața mea. Tot felul de scenarii cu situații care se pot ivi la muncă. Din câte am înțeles munca e stresantă, ai de-a face cu deadline-uri și cu vendori pretențioși. Nu era tocmai de mine, dar am zis să încerc. Am dat greș, dar a fost o experiență interesantă. A fost altceva și am învățat că nu am o minte capabilă să găsească soluții inovatoare. Dacă îmi pica un scenariu la muncă intram în panică cu nimeni care să mă ajute. Într-un mod ciudat am aflat că un coleg a fost acceptat la Amazon, deși nu-l văd ca pe un geniu. Ceea ce m-a făcut să cred că se caută oameni mai tineri decât mine la Amazon. 

În altă ordine de idei, o colegă mi-a spus să încerc un post de suport, deși eu nu am cunoștințele necesare pentru un astfel de post. Am scris pe blog că nu vreau să lucrez în call-center din diverse motive printre care și acela că nu-i dracul atât de negru, expresie folosită și de colega mea pentru a prezenta situația dintr-un call center. Draga mea colegă whom shall not be named îți mulțumesc pentru că îmi citești blogul. Kinda stalkerish, dar fie de la mine. 

M-am gândit mult la lipsa locurilor de muncă în Iași și la efortul celor din resurse umane de a alege candidații potriviți. Oare cum se prind oamenii aceștia că un candidat este capabil de performanță la locul de muncă? Cum îi aleg? După vârstă, atitudine, realizări, prima impresie? Toate acestea mi se par lucruri insignifiante. Un om poate claca din prima la un loc de muncă, chiar dacă are în spate decenii de reușite și face o impresie bună la prima vedere. 

Oare cum ar fi un interviu ideal? Dacă e nevoie de stabilirea capacității de a folosi o limbă străină să se opteze pentru o conversație face to face și un test scris: câteva întrebări cu răspuns în scris. Ar mai fi fain un test psihologic pentru a stabili sănătatea mintală și personalitatea individului. Și un test de creativitate. Îi expui o problemă candidatului și îi ceri să vină cu o rezolvare. Rezistența la stres o testezi printr-un interviu de minim o oră. Ar mai fi și capacitatea candidatului de a se cunoaște. ”Vorbește-mi despre tine” e întrebarea perfectă. Puțini știu să răspundă la ea. Apropos, se răspunde cu lucruri legate de parcursul profesional, obiectivele personale la noul loc de muncă și cum poți ajuta tu compania, nu neapărat cu lucruri personale. 

Aș vrea să văd oameni de HR preocupați de personalitatea celui din fața lor. Să pună întrebări prin care să scoată la suprafață capacitatea de a se descurca în viață a candidatului, scenarii legate de etica muncii, întrebări legate de persistența candidatului și de hobby-urile acestuia. O întrebare de genul ”Ce ai face dacă ai câștiga mâine la loterie?” e o întrebare bună. ”Ce ai face dacă ai putea face orice?” este una și mai bună. La final aș întreba candidatul care crede că sunt punctele lui forte. Un clișeu, dar puțini știu de mișcarea mondială Now Discover Your Strengths și faptul că oamenii care se concentrează pe dezvoltarea punctelor lor tari au parte de mai mult succes decât cei preocupați să-și acopere slăbiciunile. Ce ar mai fi? O compunere cu viziunea pe care o au în legătură cu viața lor. Care ar fi visul lor, dacă au un vis? Care sunt oamenii alături de care vor să lucreze? Care ar fi așteptările salariale și cele legate de locul de muncă? Care ar fi locul lor de muncă ideal? Cum ar îmbunătăți cultura companiei? De ce vor să muncească? În cazul în care candidații au nevoie de bani și recunosc acest lucru să li se aprecieze onestitatea. Recompensa financiară este un exemplu de motivație extrinsecă și nu este nimic în neregulă cu ea. Limbajul trupului ar trebui ignorat. Unii oameni sunt timizi dar competenți și nu ar trebui discriminați din pricina nervozității. 

Cam atât din partea mea. Over to you. 

Hai eliberare.