Mnom mnom mnom

Am zis că nu scriu despre religie. Dar situația se prezintă astfel: am patru membri în familie care fac prozelitism. Toată ziua mă bat la cap cu Dumnezeu în sus și Dumnezeu în jos că ar trebui să cred, să mă ajute, să am încredere în el, să spun un Tatăl Nostru, să aprind lumânări la biserică etc. Și deși le-am spus să o lase mai moale ei o țin pe a lor. De parcă le-ar fi spus cineva să mă ajute să-mi pună și mie un popă un patrafir în cap. Nu-i de ajuns că am fost îndoctrinată de mică cultural să cred în Dumnezeu. De aceea mă enervez și pierd energie importantă. Eu am locus de control intern. Ce mi-am pus pe masă a fost prin puteri proprii, nu ale lui Dumnezeu. Mă termină gândul de a-l considera pe Dumnezeu sursa fericirii mele. În plus, credința ortodoxă e atât de blocată în Evul Mediu încât limitează progresul. Promovează o mentalitate de turmă, promovează prostia și încrederea în oameni corupți. Știu că acum s-ar putea să văd tot felul de oameni ai Bisericii care fac fapte bune la televizor dar pe mine nu mă conving. Încerc să mă țin cât mai departe de biserici după ce am văzut cum sunt tratate femeile în ele. Niște ritualuri macabre pentru liniște sufletească. Religia organizată îmi dă fiori pe șira spinării pentru că încearcă să controleze mase de oameni și să-i facă să se simtă rușinați și vinovați pentru niște porniri normale. Animale care trebuie menținute în linie, nu-i așa? Nu, mulțumesc.