La un moment ajungi să nu mai ai resurse psihice și fizice. Și atunci e cazul să renunți și să te apuci de altceva. Faza e că exact în acel moment se trezește unul și altul să te pedepsească. ”De ce ești atât de slab? Revino-ți. Nu ai voie să fii slab.” Pe mine mă enervează supremația celor puternici. De ce nu pot să renunț la tot și să mă relaxez pentru o secundă? Cui îi sunt dator? De ce trebuie să mă ridic din toate cu un zâmbet pe față și replici inspirate? De ce trebuie să-mi mențin o mască de om în control? De ce nu am voie să mă plâng și să-mi cer drepturile când sunt abuzat? Cine decide cine are dreptul să trăiască și cine nu, parcă dreptul la viață e un drept garantat al oamenilor? De ce dăm în mod repetat în cel mai slab? Atât de animale suntem? Simțim nevoia să-l punem la încercare? E o chestiune de dezgust sau în acel moment realizăm că poate suntem și noi slabi, avem imperfecțiunile noastre, suntem vulnerabili, muritori, dăm și noi greș? Caut o explicație atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.