Cică dacă ești predispus la plictiseală ești și inteligent. Și eu mă plictisesc grozav în carantină. Săptămâna viitoare termin munca ceea ce înseamnă că trebuie să-mi găsesc ceva de făcut. Și ce să fac, pentru că n-am ce să fac? Filme le-am văzut pe cele care sunt pe gustul meu, fără prea multă violență, light, care te ung cumva pe suflet. Cărți am berechet de citit, dar nu mă trage ața la citit. Muzică? Neah. Învățat ceva nou? M-am pus să studiez analiză de date cu Excel am cedat la prima activitate pentru că nu am Excel-ul care trebuie și pentru că mi se pare greu ce am de învățat. Deci nu mă mișcă învățatul de nicio culoare.
(Am observat că am fixuri după ce mi-am recitit blogul și sufăr de ambivalență, sentimente de ambele feluri și iubire și ură cam așa ceva.)
Ce să fac? Simt nevoia să ies din casă să mai stau de vorbă cu cineva, oricine, să mănânc în oraș, să beau o cafea delicioasă, să merg la film sau la un concert, să merg la cumpărături, să fac ceva creativ. Cred că ceea ce am se numește anhedonie, lipsa oricărui interes și lipsa plăcerii în a face activități care pe vremuri îmi plăceau. Ar mai fi somnul, dar să dormi toată ziua e jalnic. La televizor nu am ce să văd, doar niște duduițe de cinci ani care se întrec în frumusețe și emisiuni cu mâncare. Pe Internet nu am ce vedea, doar videoclipuri fumate pe YouTube, citate deep și poze cu pisici.
Am dat căutare critical thinking pe LinkedIn și mi-au apărut doar articole despre corona virus. Pe toate site-urile pe care intru dau peste același subiect. Încerc să nu mă gândesc la elementul stresant, elementul stresant se ține după mine. Ies și eu o dată din casă văd oameni fără măști, care se joacă, care fumează pe bănci, care par relaxați pentru că pe ei nu are cum să-i lovească boala. Deci nu sunt singura care s-a săturat de stat în casă. Tare îmi e să nu iasă din ce în ce mai mulți, să crească numărul de bonlavi și să fim obligați să stăm tot anul în case.
Trebuie să fac ceva creativ. Un proiect simplu în online care să-mi facă plăcere. Încerc să vin cu idei creative, dar apelez la idei mai vechi și bune. Mă atrage ideea unui blog pe care să scriu ce am învățat din cărțile pe care le citesc, un blog cu recenzii de cărți. Am mai avut unul în trecut dar l-am șters din self envy. De data aceasta îl fac și rămâne bine făcut.
Sau mai bine nu fac nimic și aștept rezolvarea de la sine a tuturor problemelor mele.
Hai eliberare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.