În studenție, la master mai exact, am făcut parte din prima organizație destinată studenților Erasmus din Iași. Se numește Erasmus Student Network și a fost fondată în primăvara anului 2009, orice ar spune concurența. Ei, pe rețelele sociale eu mă băgam la greu în seamă cu studenții Erasmus. Îndeajuns încât să atrag atenția concurenței, respectiv a Inițiativei Erasmus Iași, o organizație făcută pentru a da bine și a atinge succesul absolut. Ei, am organizat o excursie în Transilvania fără să le spunem și lor. Ei s-au enervat și conform spuselor unui profesor care le era prieten ne-au declarat război. Faza cu adevărat funny este că eu am aflat că nu colaboram de la un membru al board-ului și nu prea i-am dat atenție. Eram un simplu voluntar, nu era responsabilitatea mea să mă bag în treburile celor mari. Așa că am tăcut și mi-am văzut de treabă, adică de sprijinirea Erasmușilor prin intermediul social media, din moment ce faptul că eram introvertit îmi ridica probleme de comunicare.
Ei, am scris pe blogul meu de atunci, tot Țap Logodit, cum a fost excursia în Transilvania din punctul meu de vedere. Nu credeam că fac ceva rău pentru că la mine ce se întâmplă în Vegas va ști în curând și bunica ta din mormânt. În timpul excursiei niște spanioli, beți mangă cel mai probabi, s-au dezbrăcat și au dansat pe mese. Mare scofală. I-am spus pentru că așa era corect. Confidențialitate? Nu eram într-o relație de firmă-client așa că uck it. Ei, am primit un comentariu-cel mai probabil de la un prost care se simțea nebăgat în seamă că studenții Erasmus s-ar fi plâns că i-am tratat ca pe niște copii. Mno, păi în momentul în care te îmbeți, vomiți în autocar și apoi dai bir cu fugiții și nu strângi după tine mizeria pe care ai făcut-o ești copil, nene. Țin minte și acum cum unul dintre membrii board-ului, pe numele ei Alexandra, studentă la drept, a venit cu o mătură și le-a spus să strângă după ei. oaie, nu alta. Probabil Erasmușii erau puși pe distrugere și nu-și găsiseră fraierii. Oricum, cred că se distrau pe seama noastră și se bucurau că românii își săreau reciproc la gât. Și fiind niște copii nouă ne-au spus că a fost bine în excursie ca feedback dat la o petrecere de Crăciun la care s-a autoinvitat concurența. Și acum țin minte mina leader-ului concurenței: acră, serioasă, cu un băț în fund, vulcan pe cale de a erupe. Deci, în mare să moară și capra vecinului și bătaie de joc din partea unor proști de străini. Să mă fi prins doar eu de asta? Că nu am fost organizați și că am ales greșit firma de turism mi-o asum.
A doua parte a comentariului conținea faptul că trebuia să-mi implementez ideile altfel aș fi rămas un punct negru în mulțime. Exprimare plastică. De prost neutut. Blogul în sine era o implementare a ideilor mele deci, despre ce vorbeam?
Ei, cyberstalking-ul a continuat și după ce am ieșit din organizație. Un tip pe nume Silviu, ce nume simplu, din organizația adversă m-a întrebat pe Facebook dacă sunt din ESN. ”Marș de pe wall-ul meu” s-a transformat într-o conversație spumoasă în care mi s-a atras atenția că nu pun spațiu după virgulă și alte împunsături de neutut. Unde mai pui că la o poză de-a mea despre un cer senin și un punct negru și-au postat și ei un cer senin fără punct negru, adică reacție de prost neutut și frustrat că le stăteam în drum.
Proștii ăștia o duc bine la momentul de față. Unul lucrează pentru Comisia Europeană, altul pentru o multinațională, altul e în Canada. Ca ei sunt mulți. Au știut să facă ceva cu viața lor chiar dacă sunt proști. Și au știut să mă scoată pe mine nebun și neserios. Așa că mă gândesc să dau cu ei de pământ dacă îi voi mai întâlni vreodată. Pentru că asta merită. O experiență traumatizantă să le scoată toate aerele din cap și să-i învețe lecția respectului.
Mie tot îmi pare bine că am dat din casă. Sâc. Am 34 de ani. Acum pot scrie despre ahatul care mi s-a întâmplat și nimeni nu mă poate opri. Sâc din nou.
Hai eliberare.
Pentru toți care este
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.