Printre multiplele frustrări de care sufăr se numără și faptul că nu mai pot învăța repede. Pe vremuri aveam o memorie de scurtă durată fulger, acum tot ce citesc, tot ce urmăresc sunt uitate repede. Și îmi amintesc ce memorie bună aveam și-mi plâng de milă. Cred că s-au adeverit vorbele psihologului: foloseste-ți mintea sau o pierzi. Și cum eu nu am învățat multe la viața mea, mintea mea a dat bir cu fugiții. Partea bună este că nu rețin decât chestii care mă pasionează. Chiar ieri am făcut un curs despre conflict management și am reușit să repet câteva noțiuni înainte de culcare. Cred că mă pasionează tot ce ține de partea soft a omului, nu neapărat limbile străine și tehnologia. Este foarte probabil ca aceste lucruri să fie datorate faptului că noi în școala nu am fost învățați cum să învățăm. Este și aceasta o artă. Acum trag ponoasele și mă plâng cunoscuților că nu învăț nimic. Tough.
Voie bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.