Arma mea împotriva proștilor este umorul. Îmi place la nebunie să-l folosesc pentru a-i pune la punct. Când folosesc sarcasmul e și mai palpitant pentru că prostul nu se prinde de ce vreau să zic. Adevărul este că-ți trebuie ceva materie cenușie pentru a te prinde la glume. Și mai multă atunci când răspunzi tot cu o glumă și autoironie.
Ei umorul m-a băgat în bucluc de multe ori în viața mea. Realizez că pentru unii remarcile mele au fost usturătoare. Probabil pentru că se luau prea mult în serios și mă considerau sub nivelul lor din punct de vedere intelectual. Treaba bună este că eu am spus ce aveam de spus și nu mi-a părut rău. Reacțiile lor pline de ciudă mi-au hrănit ego-ul până în ziua de astăzi. Satira, ironia, umorul fin deranjează obrazurile sensibile care se cred buricul pământului. Mă bucur că s-a făcut atâta tam-tam pe socoteala mea. Mă bucur că din cauza mea s-au zburlit niște pene și constat cu stupoare că tinerii români și-au pierdut simțul umorului. Acum sunt preocupați de lovit sub centură și bani, mulți bani și succes. Să le fie de bine. Eu rămân la glumele mele. Cine mă cunoaște știe ce rost au, cine nu-să plimbe ursul.
Hai eliberare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.