Nu vreau să fiu cel mai bun într-un domeniu. Nu vreau să fac performanță. Nu cred că aș rezista presiunii care vine cu acest titlu. Îți trebuie voință de fier, energie, forță de muncă și tragi ca boul până mori. Nu vreau să mă supun unei societăți competitive în care trebuie să-ți sacrifici sănătatea fizică și mentală pentru a ajunge mare. N-am chef, nu mă caracterizează, nu mă interesează. Pentru ce? Niște ochi ațintiți pe mine plini de invidie? Românii sunt competitivi pentru că așa îi învață sistemul de învățământ. Poate dacă n-am mai fi competitivi țara asta ar arăta altfel. Dar, nu. Performanță. Competiție. Adică ahat. Stres continuu, chin, nopți nedormite, muncă de prost, totul pentru ca alții să-ți fure din traistă. Adică efort susținut pe degeaba. Ce motivație să mai am când văd că-mi mănâncă câinii din traistă? Și sunt atâția proști pe lume dispuși să-mi facă felul. Eu știu deja. Cauza morții: proștii.
Hai eliberare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.