Sorry Not Sorry

După episodul de cyberstalking am fost pus în postura de a-mi cere scuze, pentru ce-aiba știe, uneia dintre reprezentanții IEI. Deși ea mi-a spus că nu ține pică m-am gândit că ar fi frumos din partea mea să-mi cer scuze. Scuze pe care nu le-am exprimat cu adevărat. Ce aș fi vrut să spun în schimb este: ”Știu că mai mulți membri ai echipei tale m-au urmărit pe Internet din lipsă de idei. Știu că s-a discutat despre mine în organizația ta. Știu că vă stau ca ghimpele în coaste și că nu aveți pic de respect față de mine și de munca mea. Știu că vă credeți buricul pământului și călcați în picioare pe toți cei care vă stau în cale. Știu că sunteți obsedați de succes și-i invidiați pe cei care sunt mai deștepți decât voi nu care cumva să ajungă mai sus decât voi. Știu că sunteți agresivi și că abuzați emoțional. Știu că aveți mereu nasul pe sus și că ideile voastre vin din surse exterioare creierului vostru. Știu că ce ați făcut este ilegal și injust și demn de niște gândaci insignifianți. Oameni ca voi am întâlnit o viață întreagă și voi mai întâlni: competitivii-ceafă lată care cred că totul se rezumă la conflict și nu suportă să-i vadă pe alții mai fericiți decât ei. Urăsc oamenii ca voi și îmi doresc să nu vă bucurați de succes și să continuați să fiți nefericiți o viață întreagă.” Da. Cam asta aș fi spus dacă aș fi avut oaie. Nu-i nimic. O spun acum. Sper să citească cea vizată. O arogantă în negare. 

Hai eliberare.