Lucrez de acasă de două zile. Deși nu recunosc colegii mei sunt ușor panicați de informațiile primite de la manageri. La fel sunt și restul românilor. Sau nu? Ies din casă-lume puhoi pe afară bucurându-se de zilele calde de primăvară. Nimeni nu pare îngrijorat. La LIDL e plin de lume care cumpără provizii. În aceste condiții cum să nu iei virusul? Unii români sunt speriați, alții sunt inconștienți. Unii au început să-i ia la bătaie pe cei care încalcă carantina. Alții abia acum au început să folosească apa și săpunul. În spitale nu mai este spirt. L-a comandat populația pe tot. Ușor, ușor se instaurează panica. Veștile primite la știri nu sunt tocmai îmbucurătoare, stăm sub plăpumi rugându-ne să nu fim noi următoarea victimă. La un strănut se ciulesc urechile și se ridică fiori pe șina spinării. Din ce în ce mai multe companii își trimit oamenii acasă, se închid școli și universități. Autoritățile ne mint pentru a nu ne călca în picioare între noi și mă îndoiesc că sistemul nostru de sănătate ar face față unei epidemii de COVID-19. Încerc să limitez contactul cu lumea exterioară, dar fără mâncare în casă mă văd nevoit să ies la cumpărături. Sper ca gelul meu antibacterial să-și facă efectul și să rămân sănătos. Munca merge strună, ascult Queen în timp ce lucrez, mă spăl pe mâini mai des, curăț ce am de curățat. Sper să vină căldura mai repede și să scăpăm cu bine. Până atunci sunt pe baricade alături de întreaga țară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.